duminică, 25 aprilie 2010

Amintiri, amintiri si din nou amintiri

Salutare dragi prieteni.
Astazi, dupa vestea pe care o asteptam de la "comisia de disciplina" am dat o fuga in provincie la tataie.Unii il stiu de Nea Stangaciu.Pentru mine a fost o mare onoare de a mai ajunge acolo, dupa minunnatele clipe pe care le-am petrecut acolo.
In copilaria mea petrecuta in casa la Vrabet, automat ca am ajuns de nenumarate ori la Nea Stangaciu, bunicul lui Vrabet.Mergeam acolo cand eram copil, cu multi tovarasi de la bloc. Imi aduc aminte cu mare placere de nebuniile pe care le faceam acolo cand plecam cu totii. Eram multi, prin enumerare daca imi aduc bine aminte, eram : eu, Vrabet, Urechiat,Bogdan, Marinica, Gavros, Dole,Ceausila, Gabi (nu l-am uitat dar il voi respecta in continuare chiar daca e acolo unde e acum). Faceam multe betii de pomina, beam de dimineata pana a doua zi dimineata si tot asa...Muzica rasuna si ea, din vechiul meu laptop antic si de demult, dar care era bun pentru asa ceva....Mai ales ca rasuna Liviu Vasilica in toata curtea aceea....
Eram copii, eram multi si eram rebeli. Lui Nea Stangaciu ii facea mare placere, sa isi vada nepotii fericiti alaturi de prietenii lor...
Am plecat pe nepusa masa (joi seara). Nu-mi pare rau. Stiu ca Rada si Nea Stangaciu, ma vor primi cu bratele deschise. Acum sunt pe drum, singur. Acolo sunt deja Lucian si Victor. Singurii nepoti pe care ii mai poate vedea din cand in cand, datorita faptului ca Vrabet e plecat din tara.
Acum sunt in tren, la halta Chiajna. Mirosul puternic de la "groapa" de gunoi e senzational.
E un miros care iti activeaza toate simturile gusative si nu numai. Un miros ce te face sa versi, tot ce ai mancat, dar si organele interne...

Trenul e unul vechi, nemodernizat, si nici macar spalat. Arata vai de mama lui. Imi e scarba de el, dar e singurul mijloc de transport care ma duce la tataie. Cu fiecare statie de tren parcursa, se vede tot mai mult saracia.Am trecut demult de statia GRADINARI. Parca am ajuns intr-o zona pustie. Aici vezi oameni doar cand ajunge un tren in aceasta statie, in rest pustietate, libertate, salbaticie...Imi pare rau ca ajung la tataie, iar Vrabet nu poate fi si el aici. Mi-e dor de el, de tot ce am facut in copilarie. Oamenii din tren, sunt aceeasi (navetisti). doar ca acum au mai mult bun simt.Aud zgomotul semintelor sparte din mai multe zone ale vagonului, dar ma bucura enorm de mult, ca acele coji de seminte sunt aruncate in cornete, pungi...
Am ajuns la Tirnavele. Sunt singur si ingandurat. Imi e dor de vremurile demult apuse. Parca ieri coboram din tren sase, sapte pustani, cu gura mare dar cu mare viteza spre marea distractie ce urma sa vina. Merg spre casa pe jos, pe langa calea ferata. Totul s-a schimbat si totusi e la fel. Ajung acasa intreg si fericit, chiar daca fericirea mea nu e ajunsa la cotatiile ei maxime. Sunt primit asa cum ma asteptam, cu bratele deschise. Imi era dor de casa asta, de zona asta, de aerul asta. Ma duc si eu sa sap doua trei randuri de vie...Se face seara si mananc ceea ce imi doream, branza. E o branza buna facuta de tataie...Seara se face si dupa multe pahare de vin rosu, ma retrag si ma culc. Ma trezesc dimineata cu pofta de viata, chiar daca vremea era mohorata. Mancam acolo de toate, si beam din nou..Vremea trece si acum e deja pranzul. Ne pregatim de plecare. Ajung la Bucuresti si viata reintra in cursul ei spre batranete. Aceeasi plictiseala, aceleasi gesturi ale cunoscutilor...

Cum am spus mai devreme. Totul s-a schimbat si totusi e la fel...S-a schimbat anul, mentalitatea (la unii) varsta, dar actiunile pe care le facem sunt aceleasi de pe vremea cand eu eram un pusti de 16-17 ani....
In postarea urmatoare va voi spune despre "o inventie" a primarului Poteras, CARE ESTE primar la sectorul 6, pentru cei care mesteca ciunga...Orbit, Wrigley's sau poate chiar Turbo sau Minti.

Vreau spun ca aceasta postare isi are nasterea in tren...
Pana data viitoare va doresc numai bine...
P.S. - Pentru cei care nu au donat inca 2% din impozitul pe venit din anul 2009, ii rog sa-mi spuna sa le dau eu formulare, pentru a-i dona Crucii Rosii Romane, filiala sector 6.

Un comentariu: